Marysiu, mulțumesc că ți-ai făcut timp să vorbești cu noi. În ce etapă a sezonului ești acum? Cum arată pregătirile tale?
Acum mă apropii de momentul culminant al sezonului, adică de construirea „celor mai mari adâncimi”. Încep fiecare sezon cu „reveniri” sub apă, cu readaptarea la apă și cu dezvoltarea toleranței la CO2. Sunt multe scufundări repetitive, la adâncimi mici, dar din ce în ce mai lungi. Când îmi recapăt confortul și încrederea care îmi permit să fac scufundări foarte lente la 20 m, cu durata de 4:20-5:00 minute, încep să scurtez durata scufundărilor pentru a construi adâncimea. În consecință, după ce ajung la o adâncime de 65 m+, renunț complet la scufundările lungi de încălzire și, de obicei, fac o singură scufundare adâncă în timpul antrenamentului. Pe lângă antrenamentul în apă, este important și cel pe uscat: exerciții pentru conștientizarea și întărirea mușchilor din jurul glotei, ai vălului palatin și ai limbii, precum și exerciții pe uscat pentru dezvoltarea toleranței la dioxidul de carbon și pentru obișnuirea plămânilor cu o compresie puternică.
Cât timp petreci departe de casă pentru a te pregăti de sezon?
- Având în vedere că de ani buni casa mea este valiza, să spunem că sunt mereu acasă (râde). Serios vorbind, fiecare an este diferit și nou. Fac scufundări de doar cinci ani, iar de patru ani la nivel profesionist. În fiecare an mi se deschid noi oportunități și uși. Ușa către lumea sportului. Ușa către rolul de mentor în freediving, dar și, odată cu succesul, pur și simplu ușa către oameni. În ultimul an m-am concentrat mai mult pe lucrul cu oamenii, pe studiu și pe explorarea unor noi direcții în scufundări decât pe propriul antrenament. Și îmi place foarte mult. Lucrul cu oamenii, să observ și să fac parte din succesul cuiva, asta mă motivează să-mi depășesc propriile limite.
Care este cel mai mare vis al tău în sport?
Nici în cele mai îndrăznețe vise nu mi-am imaginat că aș putea urca pe podiumul campionatelor mondiale. Cu atât mai puțin să le câștig la vreo probă. Și totuși, fiind singura poloneză în freedivingul de adâncime, am reușit să urc pe acel podium, și încă de două ori. Prima dată, pe treapta cea mai înaltă. La următorul campionat mondial, am ocupat locul al doilea. Pentru mine, este o realizare personală enormă. Victoria și primul loc sunt momente deosebite. Am stat pe podium cu medalia de aur a campionatului mondial și cu steagul Poloniei. E un moment greu de descris în cuvinte. Îmi trezește mereu amintiri minunate. Cred că visul meu sportiv s-a împlinit deja. Continui să-mi fac cu consecvență „munca de furnică” și urmăresc cu curiozitate unde mă va duce. Totuși, nu voi ascunde că astăzi visul meu principal legat de freediving este să promovez acest sport minunat și să-i aduc pe oameni în lumea subacvatică, fiindcă nu știu dacă știai, dar fiecare dintre noi aparține, într-o anumită măsură, acestei lumi :) Mă regăsesc foarte bine și în rolul de antrenoare de freediving. De la începutul anului trecut, pregătesc sportivi pentru competiții de diferite niveluri: de la cele locale până la campionatele mondiale.
Cine este idolul tău sportiv?
- Mă inspiră foarte mult povestea lui Simone Biles. La un moment dat în cariera sa sportivă, a decis să aibă grijă de sănătatea ei mintală, punând-o mai presus de rezultatele sportive. A demontat ideea că un sportiv ar trebui să concureze cu orice preț. După părerea mea, să te asculți pe tine însăți, să evaluezi lucid situația și să te retragi de la Jocurile Olimpice pentru a-ți proteja sănătatea trebuie să fi fost o decizie incredibil de dificilă. Ulterior s-a dovedit că a fost pe deplin corectă. Biles s-a întors mai puternică, mai încrezătoare în sine și în propriul corp. Cred că nu a fost un semn de slăbiciune, ci, dimpotrivă, un semn de putere, de conștiință de sine și de înțelepciune. Și eu încerc să iau deciziile legate de participarea la competiții cu rațiune și înțelepciune, nu din orgoliu, care se poate strecura foarte subtil în mintea noastră de sportivi :)
Cum îți place să-ți petreci timpul liber? Ce hobby-uri ai?
Îmi place foarte mult să petrec timp în aer liber. Când sunt în afara sezonului, încerc să ajung la un festival de muzică și la concertele artiștilor care-mi plac. De altfel, muzica este foarte prezentă și importantă în viața mea. Fie că o ascult în căști în timpul călătoriilor, la boxă când fac duș sau cânt la handpan, la care mai exersez din când în când :) În plus, până la vârsta de optsprezece ani am practicat voleiul destul de serios. Mi-a rămas dragostea pentru volei, așa că astăzi joc recreativ ori de câte ori am ocazia. Merg și cu bicicleta, iar în ultima vreme am prins drag de padel. Iubesc munții și ador să obosesc bine acolo! Apreciez și o carte sau un film bun. Viața socială joacă un rol foarte important în viața mea. Îmi plac oamenii și am prieteni minunați. Să cunosc oameni noi este unul dintre hobby-urile mele. Așa că am grijă să mai ies din când în când și să petrec timp de calitate în compania altora. După cum vezi, am nevoie de diversitate și echilibru.
Ai un loc al tău, pe Pământ, la care te întorci și la care visezi să ajungi cât mai repede și cât mai des?
- Un loc preferat? Nu există unul singur... Sunt multe locuri de care mă leagă amintiri și unde îmi place să revin. În momentul acesta, gândul de a mă stabili într-un singur loc mă cam sperie. Astăzi, călătoriile mele sunt dictate de freediving. Oriunde mă îndrept, încerc să mă asigur că acel „pin” marchează un loc în care chiar vreau să ajung, în mod conștient. Cred că în majoritatea locurilor poți găsi ceva pe gustul tău. Simt că sunt împăcată cu mine însămi și, deși îmi place să fiu înconjurată de oameni, mă simt foarte bine și singură. Asta mă ajută mult să mă adaptez, să explorez și să mă bucur de locurile în care stau.
Ești pasionată de ceasuri?
- Ador ceasurile! Pe lângă faptul că este un accesoriu practic pentru mine, ceasul completează minunat o ținută. Îl consider o bijuterie.
Care model de ceas Balticus ți-a plăcut cel mai mult?
Preferatul meu absolut este BALTICUS STARDUST METEORYT 37MM. Este elegant, dar și îndrăzneț. Se potrivește bine cu o ținută sport, completează frumos un sacou și formează un duo stilat chiar și cu o rochie. Îmi place că este auriu-argintiu. Combinația de culori îl face extrem de versatil.
De ce ai decis să colaborezi cu firma noastră?
- La început m-a cucerit numele. „Balticus”, de la marea noastră poloneză. Iar marea este „biroul” meu :) Reprezint Polonia pe scena internațională, așa că mă bucur nespus că Balticus este un brand polonez. Dar poate cel mai important este că ceasurile Balticus sunt cu adevărat superbe și deosebite. Vreau să colaborez cu branduri cu care mă identific cu adevărat sau care pur și simplu îmi plac sincer. Vreau să promovez lucruri pe care le voi folosi chiar eu și care se integrează firesc în viața mea. Înainte să începem colaborarea, l-am cunoscut pe Łukasz. Am stat de vorbă și mi-a plăcut povestea brandului Balticus. Chiar simt că este foarte „pe gustul meu”.
Ce aștepți de la această colaborare?
- În primul rând, sper la o colaborare pe termen lung, bazată pe încredere reciprocă și valori comune. Apreciez brandurile care îi susțin cu adevărat pe sportivi și vor să construiască împreună povești inspiraționale. Sper ca împreună să putem promova nu doar brandul Balticus, ci și freedivingul, un sport care te învață perseverența, calmul și depășirea propriilor limite. Mi-aș dori să fie o colaborare în care ambele părți se inspiră și se dezvoltă reciproc.
Îți amintești primul tău ceas? Ce model era?
- Da, mi-a plăcut întotdeauna să port un ceas la încheietură. Recunosc cu zâmbetul pe buze că primul pe care mi-l amintesc este celebrul „ceas” pentru copii din anii ’90, „chupachups”, cel cu bomboană. Era un obiect atât de prețios pentru mine, încât m-am abținut multă vreme să-l mănânc (râde). Așa că probabil îți poți imagina cât de mult apreciez astăzi, ca adult, măiestria unui ceas adevărat, frumos realizat. În ultima vreme, mă uit foarte des la încheietura mâinii. Acolo port fie STARDUST METEORYT 37MM, fie NEW SKY în varianta roz, cu brățară de culoarea aurului roz. Îmi amintesc și că de ziua mea, când am împlinit nouăsprezece ani, am primit un ceas marca Skagen. Era tot auriu-argintiu, foarte feminin și delicat.
Să revenim la freediving. Disciplina ta preferată este una de nișă în Polonia. Ce ar trebui făcut pentru a o populariza mai mult?
Freedivingul începe încet-încet să iasă la iveală. Nu este prea popular la noi, fiindcă până acum nu am avut ape suficient de prietenoase pentru a începe această aventură extraordinară. De cinci ani avem, nu departe de Varșovia, cea mai adâncă piscină din toată Europa. Și cred că tocmai datorită acestei facilități popularitatea disciplinei mele în Polonia a început să crească. Cred că sportul nostru este pe drumul cel bun :) Mi-aș dori să le arăt oamenilor că fiecare dintre noi este, într-o anumită măsură, un freediver. O dovedesc reacțiile organismului cunoscute sub numele de „reflexul de scufundare al mamiferelor”. Vă încurajez din toată inima să aflați mai multe despre acest subiect.
Cum apreciezi nivelul freedivingului polonez?
Freedivingul practicat în Polonia este fantastic. Suntem una dintre țările de frunte din lume! În freedivingul la piscină avem cei mai buni sportivi, fără îndoială. Iar în freedivingul de adâncime, disciplina pe care o practic eu, anul trecut trei bărbați și eu am urcat pe podiumul campionatului mondial.
Ce le-ai spune părinților ca să-și lase copiii să practice această disciplină?
- Îmi amintesc cum se uitau părinții mei la primele mele evoluții. Erau foarte emoționați. Mi s-a întâmplat de câteva ori să-mi închei evoluția într-o stare de hipoxie severă și uneori chiar cu un black-out. La început, părinții reacționau cu îngrijorare și teamă. Trebuie să adaug că astfel de lucruri se întâmplă atunci când încercăm să ne depășim propriile limite. Un black-out arată îngrozitor. În realitate, când treci prin așa ceva, nu este atât de înspăimântător. Este o experiență valoroasă, pe care totuși e mai bine să o eviți.
Părinților care s-ar teme pentru copiii lor la început de drum în freediving le-aș recomanda să se informeze despre siguranța în freediving și despre fiziologia scufundărilor cu respirația reținută. Freedivingul este cu adevărat mult mai prietenos decât s-ar putea crede.
Ce riscuri există când faci scufundări? Se poate considera disciplina ta periculoasă?
Desigur, freedivingul implică anumite riscuri, la fel ca orice alt sport. După părerea mea, cel mai mare factor de risc este schimbarea presiunii la care suntem supuși sub apă, pe măsură ce coborâm. Aceasta este foarte semnificativă. Trebuie să creștem adâncimea treptat, fără imprudențe. Trebuie să învățăm să egalizăm corect presiunea, pentru a evita barotrauma (de exemplu, o leziune pulmonară cauzată de presiune sau perforarea timpanului). În ciuda acestui factor, consider că este o activitate destul de sigură, dacă este practicată respectând regulile de siguranță pe care le putem învăța la un curs de freediving.
Ce simți în timpul unei astfel de coborâri libere? Cu ce ai putea compara senzația?
- Îmi este greu să descriu ce simt, pentru că nu am mai trăit niciodată ceva asemănător. Nu pot compara senzația cu nimic cunoscut mie de la suprafața pământului. Este ceva cu totul special. Plămânii ni se comprimă pe măsură ce coborâm. La un moment dat ajungem la flotabilitate negativă, ceea ce înseamnă că plămânii nu mai acționează ca o geamandură naturală. Atunci începem să coborâm. E ca un zbor controlat prin întuneric. Un zbor pe care îl putem opri oricând și ne putem întoarce spre suprafață. Ceva minunat :)
Ce ți-a adus freedivingul în viață? Te-a învățat ceva?
Freedivingul m-a învățat să fiu umilă și calmă. Am învățat și să gestionez mai bine stresul în situații în care înainte aș fi izbucnit sau aș fi reacționat impulsiv. Așa cum am menționat deja, apa este un profesor minunat. Adâncimea poate reflecta perfect starea sufletului nostru. Simt că această disciplină elimină orgoliul, iar perseverența în practicarea ei clădește încrederea în sine, una smerită, modestă și discretă.
De ce ai nevoie pentru a începe să practici această disciplină?
- Cred că trebuie să iubești cu adevărat apa sau măcar să fii curios în privința ei. Apa ascunde o gamă întreagă de experiențe extraordinare, de la stări fizice până la ceea ce putem vedea sub apă! După părerea mea, succesul în freediving înseamnă consecvență și răbdare. Apa îți pune la încercare orgoliul și nerăbdarea. Trebuie să accepți și disconfortul. Pentru a-mi depăși limitele, trebuie adesea să-mi înfrunt demonii și temerile, iar asta poate fi cu adevărat inconfortabil. Dar răsplata este de neprețuit! Dobândești un autocontrol excelent, capacitatea de a-ți gestiona stresul și calmul :)
Poate deveni și un mod de viață? Mai trebuie să lucrezi și în altă parte?
Cu mai puțin de un an în urmă, am renunțat la munca de graficiană pentru a mă dedica freedivingului cu normă întreagă. Schimbarea s-a produs destul de recent, așa că e greu să-mi dau seama deocamdată ce efect va avea asupra portofelului meu. Cu siguranță nu este ușor, dar pot spune fără nicio îndoială că nu regret. Deși câștig mai puțin, mă simt foarte fericită.
