Marysia, îți mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru noi. În ce moment al sezonului te afli acum? Cum decurg pregătirile tale?
Acum mă apropii de momentul culminant al sezonului, și anume construirea „celor mai mari adâncimi”. În fiecare sezon încep prin a mă „întoarce” sub suprafața apei, a mă readapta la ea și a-mi dezvolta toleranța la CO2. Asta înseamnă multe scufundări repetitive și puțin adânci, dar din ce în ce mai lungi. Când îmi recapăt confortul și încrederea necesare pentru scufundări foarte, foarte lente la 20 m, care durează 4:20-5:00 minute, încep să scurtez durata scufundărilor pentru a-mi dezvolta adâncimea. În cele din urmă, după ce ating adâncimea de 65 m+, renunț cu totul la scufundările lungi de încălzire și, de obicei, fac o singură coborâre la mare adâncime în timpul antrenamentului. Pe lângă antrenamentul în apă, este important și cel pe uscat: exerciții pentru conștientizarea și întărirea mușchilor din jurul glotei, ai vălului palatin și ai limbii, precum și exerciții pe uscat pentru dezvoltarea toleranței la dioxidul de carbon și pentru obișnuirea plămânilor cu o compresie puternică.
Cât timp petreci departe de casă, pregătindu-te pentru sezon?
- Având în vedere că de ani de zile valiza este casa mea, să zicem că sunt acasă tot timpul (râde). Dar, vorbind serios, fiecare an e diferit și nou. Fac scufundări de doar cinci ani, iar de patru ani practic sportul profesionist. În fiecare an mi se deschid noi oportunități și uși. Uși către lumea sportului. Uși către rolul de mentor în freediving, dar și, odată cu succesul, uși către viața de om, pur și simplu. În ultimul an m-am concentrat mai mult pe lucrul cu oamenii, pe învățare și pe explorarea unor noi direcții în scufundări decât pe propriul meu antrenament. Și îmi place foarte mult: lucrul cu oamenii, să le urmăresc parcursul și să fac parte din succesul lor, asta mă motivează să-mi depășesc propriile limite.
Care este cel mai mare vis al tău în sport?
Nici în cele mai îndrăznețe vise nu mi-am imaginat că aș putea urca pe podiumul unui campionat mondial. Cu atât mai puțin să câștig într-o anumită disciplină. Și totuși, am fost prima și singura poloneză din freedivingul la adâncime care a urcat pe podium, și asta de două ori. Prima dată, pe cea mai înaltă treaptă. La următorul campionat mondial am ocupat locul al doilea. Pentru mine, e o reușită personală extraordinară. Victoria și locul întâi sunt momente înălțătoare. Am stat pe podium cu medalia de aur a campionatului mondial și cu steagul Poloniei. E un moment greu de descris în cuvinte. Îmi trezește mereu amintiri minunate. Cred că visul meu sportiv s-a împlinit deja. Continui să-mi fac consecvent „munca de furnică” și privesc cu curiozitate unde mă va duce. Totuși, nu voi ascunde că astăzi visul meu principal legat de freediving este să promovez acest sport minunat și să-i introduc pe oameni în lumea subacvatică, fiindcă, nu știu dacă știai, fiecare dintre noi aparține într-o anumită măsură acelei lumi :) Mă simt foarte bine și în rolul de antrenoare de freediving. De la începutul anului trecut, pregătesc sportivi pentru competiții de diferite niveluri: de la cele locale până la campionatele mondiale.
Cine este idolul tău în sport?
- Povestea lui Simone Biles mă inspiră foarte mult. La un moment dat, în cariera ei sportivă, a decis să aibă grijă de sănătatea ei mintală, punând-o mai presus de rezultatele sportive. A demontat ideea că un sportiv ar trebui să concureze cu orice preț. După părerea mea, să te asculți pe tine însăți, să evaluezi lucid situația și să te retragi de la Jocurile Olimpice pentru a avea grijă de propria sănătate trebuie să fi fost o decizie incredibil de dificilă. Mai târziu s-a dovedit că a fost, fără îndoială, decizia potrivită. Biles s-a întors mai puternică, mai încrezătoare în ea însăși și în propriul corp. Cred că nu a fost un semn de slăbiciune, ci, dimpotrivă, un semn de forță, autocunoaștere și înțelepciune. Încerc și eu să iau deciziile privind participarea la competiții cu rațiune și înțelepciune, nu din orgoliu, care se poate strecura foarte ușor în mintea noastră de sportivi :)
Cum îți place să-ți petreci timpul liber? Ce hobby-uri ai?
Îmi place foarte mult să petrec timp în aer liber. Când sunt în afara sezonului, încerc să ajung la un festival de muzică și la concertele artiștilor care îmi plac. De fapt, muzica este foarte prezentă și importantă în viața mea. Fie că o ascult în căști în timpul călătoriilor, la boxă când fac duș sau cântând la handpan, pe care mai pun uneori mâna :) În plus, până la vârsta de optsprezece ani, am jucat volei destul de serios. Dragostea pentru volei a rămas, așa că astăzi, ori de câte ori pot, joc de plăcere. Merg și cu bicicleta, iar în ultima vreme mi-a plăcut foarte mult să joc padel. Iubesc munții și ador să obosesc bine străbătându-i! Apreciez și o carte bună sau un film. Latura socială joacă un rol foarte important în viața mea. Îmi plac oamenii și am prieteni minunați. Să cunosc persoane noi este hobby-ul meu. Așa că am grijă să ies din când în când și să petrec timp de calitate în compania altora. După cum vezi, am nevoie de diversitate și echilibru.
Ai un loc pe pământ la care te întorci și la care visezi să ajungi cât mai curând și cât mai des?
- Locul preferat? Nu am unul singur… Sunt multe locuri de care mă leagă amintiri și la care îmi place să mă întorc. În acest moment, gândul de a mă stabili într-un singur loc mă cam sperie. Astăzi, călătoriile mele sunt dictate de freediving. Oriunde aș merge, încerc să mă asigur că „pinul” de pe hartă e chiar locul în care vreau cu adevărat și în mod conștient să ajung. Cred că în majoritatea locurilor poți găsi ceva pe placul tău. Simt că sunt împăcată cu mine însămi și, deși îmi place să fiu înconjurată de oameni, mă simt foarte bine și singură. Asta mă ajută mult să mă adaptez, să explorez și să mă bucur de locurile în care stau.
Te interesează ceasurile?
- Ador ceasurile! Pe lângă faptul că este un obiect practic, pentru mine un ceas este un accesoriu minunat care completează ținuta. Îl consider o bijuterie.
Care model de ceas Balticus ți-a plăcut cel mai mult?
Favoritul meu absolut este BALTICUS STARDUST METEORYT 37MM. Este elegant, dar și îndrăzneț. Se potrivește frumos cu o ținută sport, completează minunat un sacou și formează un duo elegant chiar și cu o rochie. Îmi place că este auriu-argintiu. Combinația aceasta de culori îl face extrem de versatil.
De ce ai decis să colaborezi cu compania noastră?
- La început, m-a cucerit numele. „Balticus”, de la marea noastră poloneză. Iar marea este „biroul” meu :) Reprezint Polonia pe scena internațională, de aceea mă bucur enorm că Balticus este un brand polonez. Poate cel mai important este că ceasurile Balticus sunt cu adevărat superbe și deosebite. Vreau să colaborez cu branduri cu care mă identific cu adevărat sau care pur și simplu îmi plac sincer. Vreau să promovez lucruri pe care le voi folosi eu însămi și care se integrează firesc în viața mea. Înainte să începem colaborarea, l-am cunoscut pe Łukasz. Am stat de vorbă și mi-a plăcut povestea brandului Balticus. Simt cu adevărat că mi se potrivește foarte bine.
Ce aștepți de la această colaborare?
- În primul rând, sper la o colaborare de lungă durată, bazată pe încredere reciprocă și valori comune. Apreciez brandurile care îi susțin cu adevărat pe sportivi și vor să construiască împreună povești inspiraționale. Sper ca împreună să putem promova nu doar brandul Balticus, ci și freedivingul ca sport care te învață perseverența, calmul și depășirea propriilor limite. Mi-aș dori să fie o colaborare în care ambele părți se inspiră și evoluează reciproc.
Îți amintești primul tău ceas? Ce model era?
- Da, mi-a plăcut întotdeauna să port un ceas la încheietură. Zâmbind, trebuie să recunosc că primul pe care mi-l amintesc este celebrul „ceas” din anii ’90, „Chupa Chups”, cel pentru copii, făcut din bomboane. Era un obiect atât de prețios pentru mine, încât m-am abținut mult timp să-l mănânc (râde). Având în vedere asta, probabil îți poți imagina cât de mult apreciez astăzi, ca adult, măiestria unui ceas adevărat, frumos realizat. În ultima vreme, privirea îmi cade foarte des asupra încheieturii. Acolo port fie STARDUST METEORYT 37MM, fie NEW SKY în varianta roz, cu o brățară de culoarea aurului roz. Îmi amintesc și că de ziua mea, la nouăsprezece ani, am primit un ceas Skagen. Era auriu-argintiu, foarte feminin și delicat.
Să revenim la freediving. Disciplina ta preferată este considerată de nișă în Polonia. Ce ar trebui făcut pentru a o populariza mai mult?
Freedivingul începe încet-încet să iasă la lumină. Nu este prea popular la noi, fiindcă până acum nu am avut prea multe ape prielnice pentru a începe această aventură extraordinară. De cinci ani, avem în apropiere de Varșovia cel mai adânc bazin din toată Europa. Cred că tocmai datorită acestui bazin a început să crească popularitatea disciplinei mele în Polonia. Cred că sportul nostru e pe drumul cel bun :) Aș vrea să le arăt oamenilor că fiecare dintre noi este, într-o anumită măsură, freediver. Dovadă sunt reacțiile organismului cunoscute drept „reflexul de scufundare al mamiferelor”. Vă încurajez din toată inima să aflați mai multe despre acest subiect.
Cum apreciezi nivelul freedivingului polonez?
Freedivingul practicat în Polonia este fantastic. Suntem una dintre țările de frunte din lume! În freedivingul în bazin avem sportivi absolut extraordinari. Iar la freedivingul la adâncime, disciplina pe care o practic eu, anul trecut, trei bărbați și cu mine am urcat pe podiumul campionatului mondial.
Ce le-ai spune părinților ca să le permită copiilor să practice această disciplină?
- Oh, îmi amintesc cum părinții mei urmăreau primele mele evoluții. Aveau mari emoții. De câteva ori mi-am încheiat evoluția într-o stare pronunțată de hipoxie, iar uneori am avut și un blackout. La început, părinții reacționau cu îngrijorare și teamă. Menționez că astfel de lucruri se întâmplă când încercăm să ne depășim propriile limite. Un blackout arată groaznic. În realitate, când treci printr-unul, nu e nimic înspăimântător. Este o experiență valoroasă, dar e mai bine să o eviți.
Părinților care s-ar teme pentru copiii ce încep să practice freediving le-aș sugera să se informeze despre siguranța în freediving și despre fiziologia scufundării în apnee. Freedivingul este cu adevărat mult mai prietenos decât s-ar putea crede.
Ce riscuri există când faci scufundări? Poate fi considerată disciplina ta periculoasă?
Bineînțeles, freedivingul implică anumite riscuri, la fel ca orice alt sport. După părerea mea, cel mai mare factor de risc este schimbarea presiunii pe care o întâlnim sub apă pe măsură ce ne scufundăm. Este foarte semnificativă. Trebuie să creștem adâncimea treptat, fără excese. Trebuie să învățăm să egalizăm presiunea corect, pentru a evita barotrauma (de exemplu, leziuni pulmonare cauzate de presiune sau perforarea timpanului). În ciuda acestui factor, consider că este o activitate destul de sigură, dacă este practicată respectând regulile de siguranță pe care le putem învăța la un curs de freediving.
Ce simți în timpul unei astfel de coborâri libere? Cu ce ai putea compara senzația?
- Îmi e greu să descriu ce simt, fiindcă nu am mai trăit niciodată ceva asemănător. Nu pot compara senzația cu nimic cunoscut mie de la suprafața pământului. Este ceva cu totul deosebit. Pe măsură ce ne scufundăm, plămânii ni se comprimă. La un moment dat, ajungem la flotabilitate negativă, ceea ce înseamnă că plămânii nu mai funcționează ca o vestă naturală de salvare. Atunci începem să ne scufundăm. E ca un zbor controlat în adâncuri. Un zbor pe care îl putem opri oricând și ne putem întoarce spre suprafață. Ceva minunat :)
Ce ți-a adus freedivingul în viață? Te-a învățat ceva?
Freedivingul m-a învățat smerenia și calmul. Am învățat și să gestionez mai bine stresul în situații în care înainte aș fi izbucnit sau aș fi reacționat impulsiv. Așa cum am menționat deja, apa este un profesor minunat. Adâncimea poate reflecta foarte bine starea sufletului nostru. Simt că această disciplină înlătură ego-ul, iar perseverența în practicarea ei îți clădește încrederea în tine, dar una smerită, modestă și tăcută.
De ce ai nevoie ca să începi să practici această disciplină?
- Cred că trebuie să iubești cu adevărat apa sau măcar să fii curios în privința ei. Apa ascunde o întreagă gamă de experiențe extraordinare, începând cu senzațiile fizice și până la ceea ce putem vedea sub apă! După părerea mea, succesul în freediving înseamnă consecvență și răbdare. Apa îți pune ego-ul și nerăbdarea la încercare. Trebuie să te împaci și cu disconfortul. Pentru a-mi depăși limitele, de multe ori trebuie să-mi înfrunt demonii și temerile, iar asta poate fi într-adevăr inconfortabil. Dar recompensa este neprețuită! Înveți să te controlezi, să gestionezi stresul și să-ți păstrezi calmul :)
Poate fi și un mod de viață? Mai trebuie să lucrezi și în altă parte?
Acum nici un an am renunțat la slujba de designer grafic pentru a mă dedica freedivingului „full time”. Schimbarea s-a produs destul de recent, așa că e greu să evaluez deocamdată ce efect va avea asupra bugetului meu. Cu siguranță nu e ușor, dar pot spune fără nicio îndoială că nu regret. Deși câștig mai puțin, sunt foarte fericită.
