Astăzi stăm de vorbă cu Amanda Moura Pietrzak – Directoare Operațională a echipei Legia Ladies și Ambasadoare a ceasurilor Balticus.
1. De unde ești?
Sunt din Brazilia. M-am născut în Belo Horizonte și am locuit acolo până la 18 ani. Apoi m-am mutat în Statele Unite, în Connecticut, unde l-am cunoscut pe soțul meu, iar în 2018 m-am mutat în Polonia pentru el. La început am locuit în Leszno, în regiunea Wielkopolska, iar acum locuim în Varșovia.
2. Cum a fost cariera ta de fotbalistă? Când ți-ai dat seama că ești mai bună decât fetele de vârsta ta și câți băieți îi întreceai în curtea școlii? Cum reacționau?
Am început să joc fotbal când aveam doar 3 ani. Și fratele meu juca, așa că părinții mei și-au dat repede seama că aveam talent, mă mișcam bine și pur și simplu adoram fotbalul. Le-a fost mai ușor să mă înscrie la antrenamente, fiindcă fratele meu se antrena deja.
Când aveam 8–10 ani, jucam doar cu băieții și a fost o perioadă excelentă pentru dezvoltarea mea fotbalistică. Interesant este că nu m-am confruntat niciodată cu prejudecăți din partea băieților din echipă – erau ca niște frați pentru mine și m-au primit extraordinar de bine în grupul lor. Singurele probleme le provocau adulții: părinții celorlalți copii puteau să țipe la antrenor când eram titulară. Și, din motive logistice evidente, trebuia să mă schimb în mașina tatălui meu, nu în vestiarul cu băieții.
Pe atunci, fiind copil, nu înțelegeam deloc de ce celelalte fete nu jucau. Eram atât de apropiată de băieți și de acel mediu, încât simțeam pur și simplu că acolo îmi era locul. Abia mai târziu, odată cu trecerea anilor, am înțeles cât de mare era inegalitatea.
3. Când ai început să joci în țara ta, erai considerată „băiețoasă” sau era ceva obișnuit în Brazilia ca fetele să joace fotbal?
În anii ’90 și la începutul anilor 2000, nu era deloc ceva obișnuit ca fetele să joace fotbal în Brazilia. Sigur, la școala mea aveam o echipă și jucam o mulțime de meciuri de futsal, dar echipele feminine care jucau pe terenuri de iarbă de dimensiuni normale erau rare. Dacă existau, se găseau mai ales în São Paulo – în Belo Horizonte au apărut mult mai târziu.
Cea mai bună dovadă a lipsei totale, pe atunci, de structură, academii sau orice fel de parcurs de dezvoltare pentru fete este faptul că m-am alăturat echipei de senioare a lui Atlético Mineiro când aveam doar 14 ani! Eram un copil care juca alături de femei de 30 de ani. În acele condiții, era foarte greu să te gândești la un viitor profesionist în fotbal și acesta a fost principalul motiv pentru care am decis să plec în SUA, la facultate.
Dar, revenind la copilărie, pentru mine era firesc să joc pur și simplu cu băieții. Unii acceptau asta, alții râdeau sau nu credeau în mine. Iar eu? Pur și simplu adoram să le demonstrez cât de mult se înșelau.
4. Pe ce poziție jucai cel mai des?
Toată perioada petrecută în Brazilia am fost un număr nouă tipic. Uneori jucam singură în atac, iar alteori în doi în față – și tocmai în această formulă, în sistemul 4-4-2, mă simțeam cel mai bine.
Totul a început să se schimbe după ce am plecat în SUA, unde antrenorii au început să mă folosească mai degrabă ca număr zece. În Polonia, jucând la Legia Ladies, am evoluat atât pe poziția de număr 10, cât și ca mijlocaș central, pe poziția de „opt”.
5. Cine a avut cea mai mare influență asupra ta ca sportivă și ca om?
Aș spune că fratele meu – atât în sensul bun, cât și în cel mai dificil. A fost fotbalist profesionist și foarte cunoscut în Brazilia. Este cu 10 ani mai mare decât mine și, în toată copilăria mea, a fost eroul meu absolut, pe care îl admiram enorm. El îmi aducea adesea mingi, ghete cu crampoane și echipamente sportive și cu el împărtășeam cea mai mare pasiune a mea.
Totuși, când am crescut, drumurile noastre au început să se despartă. Fratele meu nu prea era de acord să joc fotbal profesionist sau să plec în SUA. În mod paradoxal, tocmai succesul lui uriaș m-a făcut să-mi doresc foarte mult să plec din Brazilia – aveam nevoie să-mi construiesc propria identitate, să-mi urmez propriul drum și să-mi scriu propria poveste, în loc să fiu doar „sora unui fotbalist celebru”.
Un moment care a avut o influență uriașă asupra caracterului meu și asupra persoanei care sunt astăzi a fost perioada în care am jucat la același club cu el. Nu mă refer nici măcar la o discuție amplă despre inegalitățile salariale la nivel mondial în sport, ci la un simplu principiu al echității – salariile femeilor nu erau luate deloc în serios. Această experiență mi-a format hotărârea și a trezit în mine o dorință uriașă de a acționa concret pentru schimbarea poziției femeilor în sport.
În ceea ce privește persoana care sunt, cea mai mare influență au avut-o mama și soțul meu – fiecare a adus în viața mea ceva cu totul deosebit.
Mama a crezut întotdeauna necondiționat în mine, m-a învățat să țintesc sus și mi-a insuflat multă creativitate, empatie și acel „ceva” aparte, acel fler pentru viață (propriul meu ingredient secret). Soțul meu m-a ajutat să-mi șlefuiesc talentele și să le transform în acțiuni concrete. M-a învățat să-mi urmăresc obiectivele într-un mod mai riguros, mai organizat, mai disciplinat și mai strategic. Îmbinarea acestor două lumi m-a transformat.
6. Care consideri că este cea mai mare realizare a ta în sport?
Cea mai mare realizare a mea este că am câștigat de trei ori campionatul statului (Campeonato Mineiro) din Brazilia cu Atlético Mineiro și că am ajuns în etapa națională a competiției universitare NCAA Division II din Statele Unite.
7. Ai și alte hobby-uri pe care le iubești la fel de mult ca fotbalul?
Ador televiziunea și lumea filmului – sunt actriță din vocație, e ceva ce port adânc în suflet! În Polonia am jucat deja în 21 de reclame și am primit și un rol într-un serial de ficțiune. Iubesc actoria și munca în fața camerei!
8. Cum îți petreci timpul liber?
Ador să-mi petrec timpul liber cu soțul meu, fiul nostru și câinele nostru. Ne jucăm împreună jocuri video, citim cărți și ne prefacem că suntem supereroi. Cel mai mult iubesc însă zilele însorite – atunci pun muzică braziliană, mă bucur de atmosfera bună și de timpul petrecut alături de familie.
9. Ce îți place în Polonia? Prin ce se deosebesc cele două țări, Polonia și Brazilia? Ai avut vreun șoc cultural când ai venit în Polonia?
Iubesc Polonia într-un mod cu totul diferit de Brazilia. În anumite privințe, cele două țări pot fi foarte asemănătoare – de exemplu, în ceea ce privește religiozitatea sau, uneori, deschiderea oamenilor – dar, în același timp, diferă radical prin cultură, nivelul de energie și exprimarea emoțiilor. Brazilienii sunt extrem de sentimentali, expansivi, veseli și deschiși. Când vine vorba de mâncare și muzică, le prefer categoric pe cele braziliene, iar acesta este lucrul de care mi-e cel mai dor, după familia mea. Uneori mi-e dor și de o petrecere braziliană ca lumea, complet nebună.
Pe de altă parte, ador pur și simplu curățenia, organizarea, liniștea și calitatea generală a vieții din Polonia. Acestea sunt atuuri uriașe ale țării.
Diferența de temperament se vede și în viața de zi cu zi. În Polonia aud foarte des că sunt prea gălăgioasă sau prea veselă și că deranjez oamenii. În Brazilia, o asemenea expresivitate este normală, așa că a trebuit să mă obișnuiesc aici – a fost un șoc cultural destul de mare pentru mine.
10. Să vorbim despre ceasuri. Te-au interesat ceasurile și, dacă da, de când? Îți amintești primul tău ceas? Ai un ceas preferat?
O, da, ador ceasurile! Încă de mică am avut interese mai degrabă băiețești – iubesc mașinile, ceasurile, fotbalul și jocurile video. Consider că ceasurile sunt niște piese clasice și bijuterii extraordinare pentru femei, deși uneori prefer chiar modelele bărbătești.
Îmi amintesc foarte bine primul meu ceas – era un Casio emblematic cu calculator, iar apoi am avut un Nike Triax sportiv. Am destul de multe ceasuri în colecție, de la modele de modă până la minunatele ceasuri Balticus. Apreciez și iubesc cel mai mult acest brand. Totuși, cele mai dragi mie sunt ceasurile care i-au aparținut mamei mele, care a murit. Ele au pentru mine o valoare pur emoțională. Sunt absolut neprețuite.
11. Când a început colaborarea cu Balticus? Cum ați ajuns să colaborați?
Totul a început în Zakopane, în timpul unei conferințe de fotbal organizate de Ministerul Sportului. Participam la una dintre dezbateri, iar seara l-am cunoscut pe Bartosz Knop – omul extraordinar din spatele acestui brand. A fost foarte prietenos, mi-a arătat ceasurile lui, iar ideea sa de a promova regiunea baltică și mândria pentru meșteșugul polonez m-a cucerit imediat. Ne-am înțeles foarte bine. După ceva timp, Bartosz m-a invitat să-i cunosc și să-i probez ceasurile mai îndeaproape.
Le-am îndrăgit pe loc și am devenit, la propriu, ambasadoarea brandului – am început să le povestesc despre ele familiei și prietenilor, iar mulți dintre ei și-au cumpărat deja propriile modele. Colaborarea noastră este cât se poate de firească: promovez ceasurile oriunde merg, public postări pe rețelele de socializare, dar esențial este marketingul din vorbă în vorbă – oamenii mă întreabă singuri, încântați, despre modelele pe care le port. Le prezint cu mândrie la fiecare eveniment important. Mai mult, această relație se reflectă foarte bine și în activitatea mea profesională – în calitate de directoare operațională a echipei Legia Ladies, mă bucur enorm că Balticus colaborează cu noi și în calitate de partener al clubului.
12. Ce aștepți de la colaborarea cu firma noastră?
În primul rând, îmi doresc ceasuri care vor rezista în timp și vor păstra amintiri frumoase. Pentru mine, colaborarea aceasta nu înseamnă doar un produs – înseamnă relații, oameni minunați pe care îi întâlnesc în drumul meu și energia pe care o împărtășim și care va rămâne cu noi ani de zile.
13. Care ceas Balticus îți este cel mai drag? Câte ceasuri ale brandului nostru ai în colecție și ce modele sunt?
Preferatul meu absolut, cel pentru care primesc și cele mai multe complimente, este Gwiezdny Pył (StarDust) cu cadran din meteorit. Este rafinat într-un mod cu totul aparte și are, în același timp, o profunzime și un caracter incredibile. Este pur și simplu frumos.
Momentan am în colecție patru ceasuri ale acestui brand: menționatul Gwiezdny Pył Meteoryt, Moonfish în varianta argintiu-verde, New Sky în culoarea argintiu-alb și Gwiezdny Pył Power Reserve în varianta neagră – ultimul este suuuper elegant!
Îți mulțumesc pentru această conversație plină de temperament și emoții braziliene.
