Astăzi stăm de vorbă cu Amanda Moura Pietrzak – Directoare de Operațiuni la Legia Ladies și Ambasadoare a ceasurilor Balticus.
1. De unde ești?
Sunt din Brazilia. M-am născut în Belo Horizonte și am locuit acolo până la 18 ani. Apoi m-am mutat în Statele Unite (în Connecticut) – acolo mi-am cunoscut soțul, iar în 2018 m-am mutat în Polonia pentru el. Mai întâi am locuit în Leszno, în regiunea Wielkopolska, iar acum locuim în Varșovia.
2. Cum a fost cariera ta fotbalistică? Când ți-ai dat seama că erai mai bună decât fetele de vârsta ta și câți băieți îi învingeai în cartier? Cum reacționau atunci?
Am început să joc fotbal când aveam doar 3 ani. Și fratele meu juca, așa că părinții și-au dat repede seama că aveam talent, mă mișcam bine și pur și simplu adoram jocul. Le-a fost mai ușor să mă înscrie la antrenamente, din moment ce fratele meu se antrena deja.
Când aveam 8–10 ani, jucam numai cu băieții și a fost o perioadă minunată pentru dezvoltarea mea ca fotbalistă. Interesant este că nu m-am confruntat niciodată cu prejudecăți din partea băieților din echipă – erau ca niște frați pentru mine și m-au primit în grupul lor extraordinar de bine. Singurele dificultăți veneau din partea adulților: părinții celorlalți copii obișnuiau să țipe la antrenor când eram titulară. Și, din motive logistice evidente, trebuia să mă schimb în mașina tatălui meu, nu în vestiar cu băieții.
Pe atunci, fiind copil, nu înțelegeam deloc de ce celelalte fete nu jucau fotbal. Eram atât de apropiată de băieți și de mediul acesta, încât simțeam că pur și simplu îmi era locul acolo. Abia mai târziu, odată cu trecerea anilor, am înțeles cât de mare era inegalitatea.
3. Când ai început să joci, în țara ta erai văzută ca o „băiețoasă” sau era ceva normal în Brazilia ca o fată să joace fotbal?
În anii '90 și la începutul anilor 2000, nu era deloc ceva obișnuit ca fetele să joace fotbal în Brazilia. Sigur, la școala mea aveam o echipă și jucam multe meciuri de futsal, dar echipele feminine pe terenuri de iarbă de dimensiuni standard erau rare. Dacă existau, se găseau mai ales în São Paulo – în Belo Horizonte au apărut mult mai târziu.
Cea mai bună dovadă a lipsei totale, pe atunci, a unei structuri, a unor academii sau a oricărei căi de dezvoltare pentru fete este faptul că am intrat în echipa de senioare a lui Atlético Mineiro când aveam doar 14 ani! Eram un copil care juca alături de femei de 30 de ani. În condițiile de atunci, era foarte greu să te gândești la vreun viitor profesionist în fotbal, iar acesta a fost principalul motiv pentru care am decis să plec în SUA, la facultate.
Dar, revenind la copilărie – mie mi se părea firesc să joc pur și simplu cu băieții. Unii acceptau asta, alții râdeau sau se îndoiau de mine. Iar eu? Eu pur și simplu adoram să le demonstrez cât de mult se înșelau.
4. Pe ce poziție jucai cel mai des pe teren?
De-a lungul întregii mele vieți în Brazilia, am fost o „nouă” clasică. Uneori jucam singură în atac, alteori în doi în față – și tocmai în formula de doi, în sistemul 4-4-2, mă simțeam cel mai bine.
Totul a început să se schimbe după ce m-am mutat în SUA, unde antrenorii au început să mă folosească mai mult ca „număr zece”. În Polonia, jucând la Legia Ladies, am evoluat atât pe postul de număr 10, cât și ca „opt” la mijlocul terenului.
5. Cine a avut cea mai mare influență asupra ta ca sportivă și ca om?
Aș spune că fratele meu – atât în sensul bun, cât și în cel mai dificil. A fost fotbalist profesionist, foarte cunoscut în Brazilia. Este cu 10 ani mai mare decât mine și, în toată copilăria mea, a fost eroul meu absolut, pe care îl admiram enorm. El îmi aducea adesea mingi, ghete cu crampoane și echipamente, iar cu el împărtășeam cea mai mare pasiune a mea.
Totuși, când am crescut, drumurile noastre au început să se despartă. Fratele meu nu prea era de acord să joc fotbal profesionist sau să plec în SUA. Paradoxal, tocmai marele lui succes m-a făcut să-mi doresc foarte mult să plec din Brazilia – aveam nevoie să-mi construiesc propria identitate, să-mi urmez propriul drum și să-mi scriu propria poveste, în loc să fiu doar „sora unui fotbalist celebru”.
Un alt moment care mi-a influențat enorm caracterul și felul în care sunt astăzi a fost perioada în care am jucat la același club ca el. Nu mă refer nici măcar la o discuție amplă despre inegalitățile salariale globale din sport, ci la un simplu simț al echității proporționale – salariile femeilor erau tratate cu totul neserios. Această experiență mi-a format hotărârea și a trezit în mine o nevoie uriașă de a acționa concret pentru a schimba poziția femeilor în sport.
În ceea ce privește omul care sunt, cea mai mare influență au avut-o mama și soțul meu – fiecare dintre ei a adus ceva cu totul special în viața mea.
Mama a crezut întotdeauna necondiționat în mine, m-a învățat să țintesc sus și mi-a oferit o mare doză de creativitate, empatie și acea „scânteie” specială pentru viață (ingredientul meu secret). Soțul meu, în schimb, m-a ajutat să-mi șlefuiesc talentele și să le transform în acțiuni concrete. M-a învățat să abordez obiectivele pe care mi le stabilesc într-un mod mai riguros, organizat, disciplinat și strategic. Îmbinarea acestor două lumi m-a transformat din nou.
6. Care consideri că este cea mai mare realizare a ta în sport?
Cea mai mare realizare a mea este câștigarea de trei ori a campionatului statal (Campeonato Mineiro) din Brazilia cu Atlético Mineiro și calificarea în faza națională a competiției universitare NCAA Division II din Statele Unite.
7. Ai și alte hobby-uri pe care le iubești la fel de mult ca fotbalul?
Ador televiziunea și lumea filmului – sunt actriță din vocație, e ceva ce port adânc în suflet! În Polonia am jucat deja în 21 de reclame și am primit și un rol într-un serial de ficțiune. Iubesc enorm actoria și munca în fața camerei!
8. Cum îți petreci timpul liber?
Îmi place să-mi petrec timpul liber cu soțul meu, fiul nostru și câinele. Ne jucăm împreună jocuri video, citim cărți și ne jucăm de-a supereroii. Cel mai mult, însă, iubesc zilele însorite – atunci pur și simplu pun muzică braziliană, mă bucur de energia bună și de clipele petrecute cu familia.
9. Ce îți place în Polonia? Ce diferențe există între cele două țări, Polonia și Brazilia? Ai avut vreun șoc cultural când ai venit în Polonia?
Iubesc Polonia într-un mod cu totul diferit față de Brazilia. Cele două țări pot fi foarte asemănătoare în anumite privințe – de exemplu, în ceea ce privește religiozitatea sau, uneori, deschiderea oamenilor – dar, în același timp, diferă radical prin cultură, nivelul de energie și exprimarea emoțiilor. Brazilienii sunt extrem de sentimentali, exuberanți, veseli și deschiși. Când vine vorba de mâncare și muzică, le prefer categoric pe cele braziliene și de acestea îmi este cel mai dor, după familia mea. Uneori îmi lipsește și o petrecere braziliană pe cinste, total nebună.
Pe de altă parte, în Polonia ador curățenia, organizarea, liniștea și calitatea generală a vieții. Acestea sunt atuuri imense ale țării.
Contrastul dintre temperamente se vede și în viața de zi cu zi. În Polonia aud foarte des că sunt prea gălăgioasă sau prea veselă și că deranjez oamenii. În Brazilia, această expresivitate este ceva obișnuit, așa că a trebuit să mă adaptez – a fost un șoc cultural destul de mare pentru mine.
10. Să vorbim despre ceasuri. Te-au interesat ceasurile și, dacă da, de când? Îți amintești primul tău ceas? Ai un ceas preferat?
O, da, ador ceasurile! În privința intereselor, am fost întotdeauna mai degrabă o băiețoasă – iubesc mașinile, ceasurile, fotbalul și jocurile video. Consider că ceasurile sunt un adevărat clasic și o bijuterie extraordinară pentru femei, deși uneori chiar prefer modelele bărbătești.
Îmi amintesc perfect primul meu ceas – era un Casio emblematic cu calculator, apoi am avut un Nike Triax sportiv. Am destul de multe ceasuri în colecție, de la modele fashion până la minunatele ceasuri Balticus. Apreciez și iubesc cel mai mult acest brand. Totuși, cele mai dragi mie, dintr-un motiv profund personal, sunt ceasurile care i-au aparținut mamei mele, care a murit. Pentru mine au o valoare pur emoțională. Sunt absolut neprețuite.
11. Când a început colaborarea cu Balticus? Cum a luat naștere?
Totul a început în Zakopane, la o conferință de fotbal organizată de Ministerul Sportului. Participam la unul dintre panelurile de discuții, iar seara l-am cunoscut pe Bartosz Knop – omul extraordinar din spatele acestui brand. A fost foarte prietenos, mi-a arătat ceasurile sale, iar ideea lui de a promova regiunea baltică și mândria pentru măiestria poloneză m-a cucerit imediat. Ne-am înțeles de minune. Ceva mai târziu, Bartosz m-a invitat să-i cunosc ceasurile mai îndeaproape și să le probez.
M-am îndrăgostit de ele pe loc și am devenit, la propriu, ambasadoarea brandului – am început să le povestesc despre ele familiei și prietenilor, iar mulți dintre ei și-au cumpărat deja câte un model. Colaborarea noastră se bazează pe naturalețe: promovez aceste ceasuri oriunde merg, postez pe rețelele sociale, dar esențial este marketingul din vorbă în vorbă – oamenii mă întreabă singuri, încântați, despre modelele pe care le port. Le port cu mândrie la fiecare eveniment important. Mai mult, această relație se reflectă foarte bine și în plan profesional – în calitate de directoare de operațiuni la Legia Ladies, mă bucur enorm că Balticus colaborează cu noi și ca partener al clubului.
12. Ce aștepți de la colaborarea cu firma noastră?
În primul rând, mă aștept la ceasuri care vor rezista în timp și vor păstra amintiri frumoase. Pentru mine, această colaborare nu înseamnă doar un produs – înseamnă relații, oameni minunați pe care îi întâlnesc pe parcurs și o energie comună care ne va însoți ani la rând.
13. Care ceas Balticus îți este cel mai drag? Câte ceasuri ale brandului nostru ai în colecție și ce modele?
Preferatul meu absolut, pentru care primesc și cele mai multe complimente, este Gwiezdny Pył (StarDust) Meteorit. Are o eleganță aparte și, în același timp, o profunzime și o personalitate incredibile. Este pur și simplu frumos.
În prezent, am patru ceasuri ale acestui brand în colecție: Gwiezdny Pył Meteorit, despre care am pomenit, Moonfish în varianta argintiu-verde, New Sky în culoarea argintiu-alb și Gwiezdny Pył Power Reserve în varianta neagră – acesta din urmă este suuuper elegant!
Îți mulțumesc pentru conversația plină de temperament și emoție braziliene.
